- a o lua pe urmele cuiva
- to follow (into) smb's stepsto walk in smb.'s shoesto follow in smb.'s wake.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a o lua pe urmele cuiva
Look at other dictionaries:
luat — LUÁ vb. 1. v. înhăţa. 2. a apuca, a prinde, (înv. şi reg.) a sprijini, (prin Transilv.) a agâmba. (luat copilul în braţe.) 3. v. răpi. 4. v. aşeza. 5. v. scoate. 6. v. îmbrăca. 7 … Dicționar Român
merge — MÉRGE, merg, vb. III. intranz. I. 1. A se mişca deplasându se dintr un loc în altul; a se deplasa, a umbla. ♦ (Despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. ♦ (Despre păsări, avioane etc.) A zbura. ♦ (fam.; despre mâncăruri şi băuturi) A… … Dicționar Român
călca — CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păşi. ♢ expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla ţanţoş, trufaş. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea… … Dicționar Român
strânge — STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfăşurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ♢ expr … Dicționar Român
fugire — FUGÍ, fug, vb. IV. intranz. 1. A se deplasa cu paşi repezi, a se mişca iute într o direcţie, a merge în fugă1; a alerga, a goni. ♢ expr. A i fugi (cuiva) pământul de sub picioare, se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă… … Dicționar Român
agâmbat — AGÂMBÁ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua, prinde. Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: Sinonime agîmbá ( béz, át), vb. – A urmări, a merge pe urmele cuiva. Origine necunoscută. Cuvînt puţin folosit. Este îndoielnică der. din lat. gamba… … Dicționar Român
fugi — FUGÍ vb. 1. a alerga, a goni, (înv. şi reg.) a cure, (reg.) a (se) încura, (Bucov.) a scopci. (Calul fugi.) 2. a se căra, (fam.) a se cărăbăni, a se mătrăşi, a o şterge, a o tuli. (Au fugi de la locul faptei.) 3. v. refugia. 4. v. evada. 5. v.… … Dicționar Român
face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
şterge — ŞTÉRGE, şterg, vb. III. 1. tranz. A freca suprafaţa unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanţă străină care îl acoperă. ♢ expr. (fam.) A şterge putina sau a o şterge = a pleca repede şi pe neobservate. (refl.; fam.) A se… … Dicționar Român
